Banat Motors

Ofurile celor furati cu sprijinul justitiei
Cautare pe blog
Abuz de incredere
Publicat de Admin in Drept Penal • 23.05.2011 10:44:02
Pentru reimprospatarea memoriei:

Curs de Drept Penal - Parte Speciala

ABUZ INCREDERE
A. Latura obiectiva
a) Elementul material se poate realiza printr-una din urmatoarele actiuni: însusirea bunului, dispunerea pe nedrept de acel bun sau refuzul de a-l restitui. în cazul în care faptuitorul detine mai multe bunuri ale aceleiasi per- soane, daca îsi însuseste unele dintre acestea, dispune de altele sau refuza sa le restituie, el va comite o singura infractiune. Prin expresia „însusirea unui bun mobil al altuia" folosita în art. 213 C. pen. se întelege luarea acelui bun în stapânire de catre faptuitor care, desi este numai detinator al bunului, se comporta fata de acesta ca si când ar avea calitatea de proprietar. însusirea are un caracter abuziv, deoarece se efectueaza asupra bunului apartinând altei persoane. A dispune pe nedrept de un bun presupune a efectua acte de dispozitie pe care, potrivit titlului detinatorul nu avea dreptul sa le faca. Nu va exista infractiune în situatia în care, detentorul bunului dispune de acel bun, iar în actul juridic prin care s-a transmis detentia, nu se interzicea acest lucru. Refuzul de restituire consta în manifestarea de vointa a faptuitorului de a nu înapoia bunul care i-a fost încredintat si de a-l retine pentru sine; actul constituie un abuz din partea detinatorului.
Refuzul restituirii poate fi, pe de o parte, expres atunci când faptuitorul declara explicit ca nu întelege sa restituie bunul, iar pe de alta parte, implicit,când fara a exista o declaratie expresa a faptuitorului, refuzul rezulta din manifestarea acestuia (de exemplu, faptuitorul sustine neadevarat ca bunu I s-a furat, distrus etc). Pentru existenta infractiunii de abuz de încredere prin refuzul restituirii bunului este necesar ca acest refuz sa fie nejustificat', sa se întemeieze pe intentia faptuitorului de a-l însusi; aceasta nu presupune si efectuarea unui act de dispozitie asupra bunului, întrucât simplul refuz neîntemeiat este: suficient.
Refuzul Întotdeauna presupune In mod normal o cerere de restituire. Cererea de restituire trebuie sa fie adresata la data scadentei, iar lipsa unei asemenea cereri urmata de refuzul detentorului de a înapoia bunul nu poate angaja raspunderea penala a acestuia. Cererea de restituire trebuie sa fie adresata celui ce detine bunul de catre persoana ori persoanele Îndreptatite (proprietarul bunului, mandatarul sau de acela de la care detentorul a primit bunul) si nu de o alta persoana care pretinde un drept asupra bunului respectiv'. Refuzul de a restitui bunul trebuie sa fie o manifestare certa, o simpla Întârziere, amânare de scurta durata, invocarea unor obiectii serioase, nu echivaleaza cu un refuz2. Oferirea unei restituiri partiale sau numai a bunului, fara fructele cuvenite, va constitui un refuz de a restitui diferenta retinuta pe nedrept.
b) Urmarea imediata. Actiunea care constituie elementul material al infractiunii de abuz de Încredere trebuie sa aiba ca urmare imediata modifi¬ carea situatiei bunului si crearea unei situatii contrare celei care ar fi trebuit sa existe daca nu ar fi fost încalcata In mod abuziv încrederea acordata faptuitorului3. Subiectul pasiv nu mai poate sa-si exercite drepturile asupra bunului care Ii apartine. Prin schimbarea situatiei bunului se produce, pe cale de consecinta, si un prejudiciu material persoanei fizice sau juridice private ori publice. Urmarea imediata nu trebuie confundata cu prejudiciul, care este subsecvent producerii consecintelor mentionate, adica schimbarea situatiei bunurilor materiale. Pentru existenta infractiunii este suficienta numai urmarea imediata, de aceea acoperirea ulterioara a prejudiciului sau chiar anticipata nu Înlatura existenta infractiunii. De asemenea, nu are relevanta pentru existenta infractiunii daca faptuitorul a obtinut sau nu vreun profit din comiterea infractiunii.
c) Legatura de cauzalitate. Intre actiunile incriminate si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate; aceasta rezulta implicit din savârsirea actiunilor descrise In norma de incriminare.
B. Latura subiectiva Elementul subiectiv al infractiunii de abuz de încredere if formeaza inten¬tia sub ambele modalitati (directa sau indirecta); faptuitorul prevede, urmareste sau accepta ca prin actiunile sale abuzive, sa-l puna pe proprietarul bunului în imposibilitatea ele a-si exercita drepturile privitoare la acel bun si sa-i produca In acest mod o paguba! Mobilul sau scopul nu au relevanta In realizarea laturii subiective; de ele se va tine seama la indi¬vidualizarea pedepsei.

Furtul de masini - o afacere pe cale sa fie legalizata in Romania
Publicat de Admin in Afaceri cu masini • 20.05.2011 23:24:25
Justitia in Romania
Publicat de Admin in Justitie si onoare • 16.05.2011 22:41:38